Dl Dumitru Bortun, presedintele ARRP, a adus o completare importanta articolului despre numele de companii in stirile TV. Gasiti in articolul actualizat prima decizie CNA in acest sens, luata in urma unei propuneri ARRP, o prezentare a dlui Bortun pe aceasta tema, si raspunsul meu.
II multumesc d-lui Bortun pentru intreaga activitate de sustinere a industriei de PR din Romania si astept si alte completari, pareri, si contributii.
Si Alexandru Radescu de la Jurnalul National are aceleasi problema: PR-ul e un obstacol, nu o scurtatura, agentiile, desi teoretic ar trebui sa poata repara situatia, nu o fac tot timpul.
Sa devenim din obstacol scurtatura.
“Daca este un subiect delicat si compania in cauza prefera un “no comment” atunci s-o faca in mod oficial. Nu “uitand” sa raspunda la telefon sau folosindu-se de scuze ca “directorul X este in sedinta/ocupat si nu pot sa vorbesc cu el…”.”
Aceeasi problema o sesiza si Ioana Mihai, de la Business Magazin. Si e aceeasi problema de comunicare interna.
Impresia generala printre jurnalisti este ca managerul raspunde la intrebari delicate,iar PR-ul nu. Si uite-asa PR-ul ajunge sa fie un fel de secretara cuminte a managerului, care ii filtreaza si redirectioneaza apelurile din partea presei, si nu isi asuma, in schimb, nici o responsabilitate, nu poate lua nici o decizie.
E o stare de fapt nesanatoasa, a carei schimbare in bine poate fi un outcome dorit a unei activitati de comunicare interna. Daca ii dovedesti unui manager ca activitatea de media relations ar avea rezultate mai bune sau ar fi mai eficienta intr-un mod proactiv, si planificat, cred ca aceasta perceptie ar putea fi corectata.
Cu putine exceptii, agentiile de PR sunt percepute ca un obstacol in plus in relatia companiilor cu presa, de majoritatea celor cu care am discutat. Alexandru Radescu: “Ai externalizat PR-ul, ai mai pus un intermediar intre ziarist si sursa. ca ziarist la cotidian, am nevoie de raspuns/uri rapide. Uneori minute. Daca e o agentie a mijloc, ai toate sansele sa ramai fara raspunsuri.”
“De asemenea, agentia o iei prin suprindere de multe ori. Pentru ca omul din agentie are mai multi clienti. Nu e pe faza. Ridicole sunt si acele momente in carte primesti un comunicat de presa la o zi dupa ce ai scris tu in ziar..”
Consemneaza, rezuma, comenteaza, si prezinta, in exclusivitate pt PR Forum, Ionut Oprea.
Unele sunt stresante, unele sunt amuzante, unele si si, depinde doar de unghiul din care privesti problema.
- cea mai frecventa : “am sunat sa intreb cand o sa publicati materialul nostru”
- cea mai… “lunga”: “mai sunt de interes raspunsurile noastre?” (dupa ce dead-line-ul a fost depasit cu 3 luni!!!)
- “pt clientul nostru nu e de interes sa apara in publicatia dvs” – cazul unui client international care trebuia sa raspunda la intrebari pt un material despre piata pe care activa el. In conditiile in care clientul cumparase reclama in revista respectiva!!!
- cea mai interesanta: sa vorbesti 3 zile consecutiv la telefonul mobil propriu pe care te suna (sacadat si repetat) sa caute un alt ziarist de la o alta publicatie.
- ingenua: – te suna sa stabileasca o intalnire (de… recunoastere) pe tel fix si inchide inainte sa notezi numele, firma, nr de mobil
- sa primesc invitatii la evenimente care au avut deja loc
Intamplari traite si povestite de Ioana Mihai, editor la Business Magazin, si consemnate de Ionut Oprea.
1. Brand PR. Conform studiului efectuat de CCRP (Clubul companiilor de relatii publice) si firma de cercetare Daedalus, 65,4% dintre noi se ocupa de aceasta latura a relatiilor publice, adica de activitati de PR care sustin comunicarea unui anumit brand. Insa, din pacate, cea mai mare parte a acestor activitati se rezuma la media relations si la organizarea de evenimente (ca intreaga activitate de PR, din pacate)
2. Corporate PR. Acelasi studiu pune comunicarea corporatista pe primul loc in activitatile de PR din Romania, cu 86,3% din respondenti angajati in mod curent in activitati care au ca scop comunicarea organizationala.
Insa, fara a pretinde ca studiul acesta le-a ratat, mai exista trei tipuri de activitati de PR pe care e bine sa nu le neglijam, cel putin de-acum inainte.
3. PR-ul de industrie – nu ma refer la industria noastra, de comunicare si marketing, ci la domeniul in care isi desfasoara activitatea compania la care lucram sau clientul pentru care lucram. E o activitate care are ca grupuri-tinta principale si industria, si autoritatile, si publicurile desemnate ca tinta pentru activitatile de comunicare ale tuturor companiilor de industrie. In mod ideal, asta presupune asociatii de industrie cu activitate intensa. Insa cred ca la noi activitatea asta cade victima ori a unor interese prea conflictuale,ori a unei lipse generale de interes, si in general se zbate intre aceste doua extreme. Probabil cei care au raspuns la chestionarul CCRP (eu nu m-am numarat printre ei) au trecut aceasta activitate la Corporate PR. Cred ca de aici apar si conflictele.
4. PR-ul personal – Exista tot felul de expresii care iti aduc aminte sa folosesti chiar tu ceea ce ii inveti pe altii (favoritele mele sunt “Eat your own dogfood” si “walk the walk”). Insa nu doar ca exercitiu didactic, ci pentru a te face cunoscut. Cred ca e vital, ca specialist in PR, sa arati ca esti capabil si la nivel personal, nu doar in activitatea pentru o companie sau in cadrul unei agentii. Si, culmea, e si usor masurabila activitatea asta, nu trebuie decat sa mai faci verificari periodice a salariului care ti se ofera acceptand cate un interviu de angajare cand te mai vaneaza cineva 
Glumesc, desigur, cel putin pe jumatate.
In plus, in felul asta le poti arata si jurnalistilor cu care nu ai contact permanent ca exista si alti specialisti in PR decat cei pe care ii cunosc ei, si ca se poate si mai bine decat au avut ei ocazia sa experimenteze. Si ajungem, in felul asta, la o foarte importanta forma de PR:
5. PR pentru PR. Imaginea noastra ca specialisti scartaie, in multe contexte. Pe de o parte, multi jurnalisti au experiente negative cu multi dintre colegii nostri, pe de alta parte, lipsa unei masurari cat mai concrete a rezultatelor activitatilor noastre punctuale (daca activitatea noastra generala e mai greu de masurat) nu ne ajuta deloc.
Desi am auzit de multe ori, si in multe contexte, indemnul “Sa facem PR pentru PR”, nu am auzit si vazut mai mult decat un ecou din ce in ce mai slab. Ar trebui sa facem ceva,sa incepem de undeva si, la fel cum mi-am asumat rolul de a scrie pe acest blog pana pe 13 martie, ma declar dispus sa ma implic in orice proiect isi propune sa faca PR pentru PR, in Romania.
In aceeasi nota constructiva, in care folosim orice greseala pe care am facut-o pana acum ca sa ne imbunatatim, am discutat si cu Iulian Comanescu, analist media cu rubrica saptamanala in Evenimentul Zilei, consultant independent pentru diverse proiecte mass-media. Il gasiti la comanescu.hotnews.ro
Iulian ne transmite ca putem imbunatati:
1. In comunicatele de presa: “Gramatica, scriitura cu floricele (dati, naibii, stiri, de-abia avem timp sa citim 30 la suta din ce e-n mail), necunoasterea lucrurilor despre care vorbim (da, se poate), in fine – si cel mai important dintre toate – lipsa pura si simpla a stirii, din unghiul publicului meu.”
2. In PR-ul de agentie:” Agentiile fac lucruri creative, impresionante, uneori e o placere sa lucrezi cu ele, dar eu vreau un canal cat mai direct cu oamenii de decizie. Probabil ca din oferta agentiilor e foarte important PR-ul intern. Exista institutii care nu stiu sa comunice lucruri care le-ar favoriza. Cred ca cineva ar trebui sa faca PR PR-ului de firma, la manager, si pe dos. PR-ul din partea firmei ar trebui sa fie mult mai calificat, sa aiba mult mai multa autonomie. Atunci ar fi luat in seama.”
3. In mentinerea relatiei propriu-zise: “Cred ca e-mail-ul si messengerul scutesc mult din timp, la ele reactionez mai bine decat la telefon, dar asta e poate caracteristica mea. Intalnirile fata-n fata ar trebui totusi sa se petreaca, poate o data pe luna sau asa ceva. Repet ca astea-s tabieturi personale.” (Iulian, nu ne-am vazut luna asta )
4. In adecvarea mesajului la domeniul jurnalistului, la publicul-tinta al acestuia, la publicatia la care lucreaza, precum si actualizarea permanenta a acestor date: “Eram la sectia de mass media a unui cotidian si primeam anunturi despre lansari de produse, cozonaci, cutii de Pepsi. Sunam si explicam ca nu pot da stiri despre acele lansari, rugam frumos sa nu mi se mai trimita. degeaba.” Iulian a povestit si mai detaliat o astfel de situatie intr-unul din articolele sale din Evenimentul Zilei, “Teroristele PR”:
“Spun aici o poveste in speranta ca oamenii de PR care dau cu ochii de ea se vor convinge sa o lase mai moale cu invitatiile creative pe care le trimit ziaristilor. Nu de alta, dar altfel n-o sa mai aiba cui.
Intr-o zi, asta-primavara, imi telefoneaza o domnisoara PR, care ma intreaba daca am primit invitatia la o petrecere pentru lansarea unei bauturi cu bolboroci. N-am primit, zic, dupa care vad un tub care semana a lipici solid pe un teanc de carti. In timp ce vorbeam cu domnisoara, iau tubul de lipici si-l desfac sa scot ceea ce banuiam a fi surpriza: o hartiuta facuta sul care-mi comunica data si locul.”
Cititi restul articolului pe site-ul www.evz.ro: “Teroristele PR”
A rezumat si comentat pentru cititorii blogului PR Forum Ionut Oprea.
In aceeasi serie, cu sloganul “Orice greseala pe care o facem e o oportunitate de a ne imbunatati performantele”, am discutat si cu Ioana Mihai, editor la revista saptamanala Business Magazin.
Ce poate face un specialist PR pentru a-si imbunatati relatia cu presa?
1. Sa eficientizeze obtinerea declaratiilor, si sa nu ingreuneze procesul. Desi pare o problema de media relations, problema in astfel de cazuri e, cel mai adesea, una de comunicare interna, de stabilire a unor proceduri eficace si eficiente cu managementul companiei, care sa permita transmiterea tuturor informatiilor potrivite in cel mai scurt timp.
Asta presupune materiale/informatii de presa pre-aprobate de management, declaratii suplimentare luate inainte de trimiterea unui comunicat de presa, si, in general, cunoasterea excelenta a domeniului de activitate al companiei respective. Culmea, desi agentiile ar trebui sa exceleze la cele de mai sus, “agentiile complica si mai mult situatia decat cei in house pt ca intra mai greu in leg cu clientii lor decat cel in-house”.
2. Sa cunoasca foarte clar domeniile pe care le acopera jurnalistii, si sa urmareasca migrarea lor intre diferite publicatii si posturi. “mi s-a intamplat de cel putin 20 de ori sa mi se trimita informatii pe adresa de mail de la fostul loc de munca, sau sa fie cautat pe mobilul meu un om care a preluat fosta pozitie ocupata de mine (desi mobilul meu a fost mereu personal). bazele de date ale pr-istilor sunt extrem de off-dated.”
Cred ca asta e problema cu toate bazele de date din Romania, insa in PR, unde e vorba de cateva sute de contacte importante, actualizarea e vitala. Din nou, agentiile ar trebui sa aiba un mare avantaj aici pentru ca au abilitatea de a centraliza si de a actualiza longitudinal.
3. Sa poata oferi fix ceea ce i se cere, cand i se cere. Nimic mai mult, nimic mai tarziu ” decat sa primesc 7 pagini de bull… pentru care a avut nevoie de o sapt pt supervizare prefer sa primesc 3 randuri valoaroase ca informatie intr-o ora”
4. Cea mai mare problema a comunicatului de presa: e lipsit de informatii; in genere e multa gargara.
A rezumat si comentat pentru dvs Ionut Oprea
DC Communication isi lanseaza arhiva de comunicate de presa, o initiativa ce vine in sprijinul jurnalistilor si nu numai. Pe masura ce arhiva va creste, va deveni un bun tool de research si informare. Bun si util si selectorul pus la dispozitie. Ar fi extraordinar daca ar exista si un camp de search traditional. Cu timpul isi va dovedi utilitatea.
Nu toti jurnalistii au fost informati de noua politica a CNA fata de mentionarea companiilor in stirile TV, chiar daca majoritatea publicatiilor tiparite de la noi au anuntat aceasta stire, dupa cum o arata si buletinul de monitorizare a presei al CNA din 9 februarie 2007, a doua zi dupa ce CNA a avut o intalnire cu reprezentanti ai televiziunilor, radiourilor, si reprezentanti CNA.
Completare importanta: Dl. Dumitru Bortun, presedintele Asociatiei Romane a Profesionistilor in Relatii Publice, a avut amabilitatea sa-mi reaminteasca, intr-un comentariu la acest articol, faptul ca prima decizie a CNA in acest sens a fost luata, in urma propunerii ARRP, in martie 2006. Deocamdata nu am reusit sa o gasesc pe site-ul CNA, insa o puteti gasi prezentata de dl. Bortun aici: ARRP-CNA 2006 si o gasiti si mentionata pe site-ul Camerei Deputatilor.
“Reglementarea dateaza din 2 martie 2006 si apare in Codul audiovizualului (Hot. CNA nr. 130/2.03.2006) – art.112.ARRP a anuntat din timp aceasta noutate (de altfel, este initiatorul acestei (de)reglementari.”
Zilele astea, un jurnalist de la televiziunea publica imi cerea sa ii arat “unde scrie” ca poate mentiona numele companiei in materialul pe care il realizase despre activitatea acesteia.
Am cautat la inceputul saptamanii pe site-ul CNA si singura mentiune a acestei noi politici este ingropata ambiguu intr-o stelutza la un paragraf(pe care il citez mai jos). Din cate am inteles, urmeaza sa fie introdusa in Codul de Reglementare a continutului audiovizual. Insa deocamdata singurul meu argument nu poate fi decat ca “atatea ziare nu se pot insela” si ca “ce interes ar fi avut ziarele sa publice asta daca nu era adevarat”.
ProTV, in schimb, a inceput sa aplice noile reguli. O colega m-a anuntat ca aseara la stirile de la ora 19, si in reluare azi dimineata, postul ProTV a dat o stire despre creditele bancare, in care alaturi de numele intervievatilor si functia lor, a aparut si numele celor doua banci(Alpha Bank si Volksbank).Deci, se poate.
Iata si paragraful de pe site-ul CNA:
1. Întâlnire cu directorii de ştiri ai posturilor de televiziune, reprezentanţii ARCA, IAA, JTI România şi ai IGP – pentru discuţii cu privire la prezenţa Companiilor în cadrul emisiunilor de ştiri prezentarea în cadrul emisiunilor de ştir a pozelor cu copii dispăruţi transmise de IGP – ora 10.00.
*Referitor la prezentarea în cadrul emisiunilor de ştiri a pozelor cu copii dispăruţi transmise de IGP– directorii de ştiri prezenţi la discuţii au spus că vor prezenta aceste poze.
*Referitor la prezenţa Companiilor în emisiunilor de ştiri – se pot difuza informaţii în legătură cu activitatea Companiilor.
Orice greseala pe care o facem e o oportunitate de a ne imbunatati performantele. Am stat de vorba cu cativa jurnalisti si i-am intrebat care ar fi dupa ei, ele mai mari oportunitati de imbunatatire a relatiei lor cu specialistii in PR si invers.
Primul dintre acestia a fost Dan Dragomir, jurnalist la Saptamana Financiara(aici gasiti articolele lui Dan din SFin), ex-redactor la Ziarul Financiar(iar aici articolele pe care le-a scris in ZF).
Iata care crede Dan ca sunt aceste oportunitati, din experienta lui cu reprezentanti ai industriei de PR:
1. Sa afle programul de lucru al jurnalistilor (unii nu lucreaza vinerea, si lucreaza, in schimb duminica) – pare truism, insa uite ca nu toti stim asta, din ce-mi povesteste Dan
2. Sa targeteze mai bine materialele pe care le trimit si sa mediteze mai prelung asupra si valorii de stire pe care o are un material. Bineinteles, sa le trimita doar pe cele care considera ca merita, si sa nu insiste pentru publicarea unor materiale pe care un ziarist nu le considera “newsworthy”.
3. Sa inteleaga ca pe unii jurnalisti ii irita telefoanele si mailurile de verificare si sa fie mai atenti cu asta
4. Sa confirme ca au primit intrebari, sa spuna in cat timp pot raspunde si apoi sa si raspunda.
5. Sa intermedieze eficient interviuri cu oficialii firmei angajator sau client
6. Sa comunice si intern managementului informatiile folosite pentru a genera aparitii in presa
“PR-ii din Romania prefera sa iti dea ei raspunsuri, eventual aceleasi pentru toti ziaristii, semnate de un director agreat cu directorul de comunicare al companiei,daca a doua zi cineva il opreste pe strada pe directorul respectiv, ala habar nu are ca a dat interviuri in toata presa”
Pareri pe tema asta? Reactii? Completari?
Ca orice activitate de marketing, sau chiar de business, si relatiile publice ar trebui, in mod ideal, sa se bazeze pe cercetare, pe date solide, pe cifre, si pe insighturi pertinente, verificate, si permanent actualizate.
Insa cercetarea clasica nu e chiar cel mai accesibil serviciu de care se poate folosi un specialist in PR. Si nu pot decat sa va recomand internetul ca un instrument excelent de cercetare, si primara, si secundara.
Internetul va permite sa realizati cu cea mai mare usurinta si cu cele mai mici costuri studii care sa va ofere atat informatii de plecare, cat si analize a activitatilor pe care le intreprindeti pe internet.
Aveti un site? Aveti astfel si o audienta, un public atins. Insa ce stiti despre el? In afara de un eventual numar aproximativ privind dimensiunea lui(traficul pe site), nu stiti decat ceea ce presupuneti.
Va puteti verifica foarte usor presupunerile implementand pe site un mic chestionar care sa va spuna cine sunt vizitatorii, de ce sunt interesati, cum au ajuns pe site-ul dvs (dincolo de pagina prin care au ajuns la acel site). Puteti compara aceste date cu propriile presupuneri despre cine ar trebui sa va viziteze, si puteti analiza eventualele modificari in timp ale structurii audientei acelui site.
Aceeasi verificare e valabila si in cazul unei campanii, si in cazul oricarei activitati de relatii publice, fie ea interna sau externa.
In plus, internetul e o resursa inepuizabila pentru cercetare secundara, si voi mai trata subiectul asta si in zilele urmatoare. Data asta doar am sa amintesc elementele la care ma voi referi pe viitor: site-uri specializate de marketing si PR, librarii online de specialitate pe baza de abonament, bloguri ale specialistilor in marketing si comunicare, si chiar site-uri ale agentiilor de PR.
Aveti intrebari privind cercetarea primara prin intermediul internetului? Va raspundem cu mare placere.
