Si Alexandru Radescu de la Jurnalul National are aceleasi problema: PR-ul e un obstacol, nu o scurtatura, agentiile, desi teoretic ar trebui sa poata repara situatia, nu o fac tot timpul.
Sa devenim din obstacol scurtatura.
“Daca este un subiect delicat si compania in cauza prefera un “no comment” atunci s-o faca in mod oficial. Nu “uitand” sa raspunda la telefon sau folosindu-se de scuze ca “directorul X este in sedinta/ocupat si nu pot sa vorbesc cu el…”.”
Aceeasi problema o sesiza si Ioana Mihai, de la Business Magazin. Si e aceeasi problema de comunicare interna.
Impresia generala printre jurnalisti este ca managerul raspunde la intrebari delicate,iar PR-ul nu. Si uite-asa PR-ul ajunge sa fie un fel de secretara cuminte a managerului, care ii filtreaza si redirectioneaza apelurile din partea presei, si nu isi asuma, in schimb, nici o responsabilitate, nu poate lua nici o decizie.
E o stare de fapt nesanatoasa, a carei schimbare in bine poate fi un outcome dorit a unei activitati de comunicare interna. Daca ii dovedesti unui manager ca activitatea de media relations ar avea rezultate mai bune sau ar fi mai eficienta intr-un mod proactiv, si planificat, cred ca aceasta perceptie ar putea fi corectata.
Cu putine exceptii, agentiile de PR sunt percepute ca un obstacol in plus in relatia companiilor cu presa, de majoritatea celor cu care am discutat. Alexandru Radescu: “Ai externalizat PR-ul, ai mai pus un intermediar intre ziarist si sursa. ca ziarist la cotidian, am nevoie de raspuns/uri rapide. Uneori minute. Daca e o agentie a mijloc, ai toate sansele sa ramai fara raspunsuri.”
“De asemenea, agentia o iei prin suprindere de multe ori. Pentru ca omul din agentie are mai multi clienti. Nu e pe faza. Ridicole sunt si acele momente in carte primesti un comunicat de presa la o zi dupa ce ai scris tu in ziar..”
Consemneaza, rezuma, comenteaza, si prezinta, in exclusivitate pt PR Forum, Ionut Oprea.
